Sens Uni - C - Hrist

…imaginea minte. Cuvintele r?nesc. În relativ
e atâta secet? de în?eles în ele…
Nu e simbolul brut. Nu e ceva „nativ“
s? le transceand? lipsa de putere…
s? le l?rgeasc? strâmtele lor sfere…
?i s? încap?, m?car de departe,
un Dumnezeu f?r? de moarte,
un Dumnezeu f?r? de limite ?i-exact,
un Dumnezeu concret, un Dumnezeu abstract…

a? vrea…

A? vrea s? moar?-n mine doruri de nebuni
?i inimi sfâ?iate de cruzime,
misticele mituri din str?buni
?i strig?te isterice-n mul?ime
idolatr?.
?i pasiuni în languroase euri,
r?pite-n spaime de succes. Puseuri
de con?tiin?? ref?cut?,
inhibat?
în instinct de brut?,
ce-n ur? de miros de flori
se-arunc?-n vid
?i în fiori
ai unui fals extaz. Arid.

A? vrea s? moar?, Doamne, toate,
’nainte de-a veni o moarte,
ce s? m? fac? doar s? uit
c? toate mor. ?i vor muri.
Doar tu r?mas printre cei vii
vei fi.

?i-n tine eu…

taina ta

Mi-s dorurile prea aproape de Cer
?i mi-s prea departe de El.
Eu. Tu.

[…] …singur? m? mai alungi
din gânduri pip?ite de Moarte
?i lungi…
Prea lungi pentru scurta ve?nicie
a clipei mele.

…?i m? dor, iubito, preadep?rtatele Simboluri
Nerezolvate prin simpla ecua?ie
a zâmbetului t?u,

m? dor universale semne de-ntrebare
ce mistuie patetic Existen?ialele
dincolo de s?rutul t?u…

Mi-s dorurile prea aproape de Cer
?i mi-s prea departe. C?ci El,
Eu, Tu…

Semnifica?ia e durere. Durerea e semnifica?ia?
(Cine-?i asum? Incanta?ia?)

stamp?

V? voi iubi odat?-n cer
în umbre p?tima?e de mister
[…]
înnebuni-vor mari t?ceri de necuvinte
în vraja spuselor adânci ?i sfinte
a tainelor ce nu se mai rostesc str?ine
de sfin?enia r?d?cinilor din mine
a r?d?cinilor din tine
a r?d?cinilor din voi
a r?d?cinilor din noi
Vom fi doar. ?i doar goi
de-uita?i,
?i-nfiora?i
Divini. ?i plini
de nesfâr?ituri. Vis de mare…
De trandafiri. De spini. ?i de petale…

?i-nnebuni-vor mari uit?ri de necuvinte
în vraja spuselor adânci ?i sfinte
când dincolo de nebuloase privegheri
se vor l?sa s? cad? mari t?ceri…

Ca o cortin? ce închide toate
de ochii firii blestemate…

evolu?ie

În sinele
începutului
se nasc cuvintele
s? creasc? simboluri
spre a muri lucruri…

Trec prin ele:
sunt b?trân
sunt tân?r
sunt copil

drumuri uitate

Îmi rostesc destinul în ?oapte
?i spun:
„Nu mi-e fric? de moarte…“
Totu?i
mi-e sete de-un prea-ajunge
al Marelui Timp,
s? m? alunge
(chiar în frânturi)
înapoi în Olimp…

S? cad în cer
pe brânci,
pe nea?teptate.

Nu mi-e fric? de moarte.

Cantec de dragoste (dedicat sotie mele)

De cand te stiu
ai inceput sa cresti in mine.
Radacini.
Si eu am ras la inceput.
Nu ma dureau ca azi;
nu-mi erau spini.

dar azi imi cresc prin sange.
Cresc prin piept,
prin ganduri

si prin ochi.
Prin intelect.
Prin venele din gat.

Azi nu mai stiu sa socotesc in mine
ce mai sunt eu. si tot ce am din tine…

“Mort de batranete”. Asa scria pe biletelul lasat in urma de tanarul de 21 de ani…Un tanar rispit fara frau in toate pornirile, pana cand sufletul i-a devenit un puzzle pe care nu a mai reusit sa il reconstruiasca. Erau prea multe piese, prea disparate, si el nu avea suficient timp sa caute logica. Nici nu mai putea.
Ajungi la un moment dat cand “timpul nu mai are rabdare” cu tine, cu atat mai mult cu cat e vorba de un timp trait in suflet. Si platit scump tot in suflet.
Singura moneda de schimba pe care o accepta natura noastra.
Lumea e plina de tineri imbatraniti mult prea devreme, nascuti in filosofia necugetatorilor , si pierduti inainte sa apuce sa inteleleaga, sa gandeasca un sens. Imaginea primeaza asupra cuvantului, si instinctul asupra sentimentului. “daca iti place, fa-o”, este filosofia ultimului veac.
Sexul a devenit “simbolul”. Peste tot se face apel la el, de la reclame, la arta. Si cu toate acestea generatia aceasta nu stie mai multe, ci este si mai dezorientata, si mai frustrata sexual decat oricand. In special tinerii. “am de gand sa ma distrez”, au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit azi de la un adolescent. Nu te distrezi, mori. Mori inainte sa stii ce se intampla, si n-o sa intelegi asta decat atunci cand o sa te trezesti intr-o diminiata cu un gust de “beton”, de asflat mental. N-o sa mai simti vre-un altul, si s-ar putea sa nu mai poti rezolva puzzle-ul tau; piese lipsa, sau un timp fara rabdare, care loveste atunci cand si unde esti mai vulnerabil.
Merita? Disciplineaza-ti dorintele. Canalizate corect, ele sunt un dar. Un “primum movens” care poate face din tine un invingator, o invingatoare. Fi diferit. Nu te lasa contaminat de o mentalitate pervertita, care iti cere tot, si te lasa la urma cu cenusa in maini, si fara un sens in viata. Miza e prea mare, si rasplata celor care au curajul sa mearga in sens invers e pe masura. A lua cu ambele maini fara discernamant nu e elixirul vesnicei tinereti, ci e o nebunie, un drog, a carui dependenta o sa te duca unde nu stii acum, o prapastie fara fund cu pereti abrupti.
Ai curajul sa fii diferit. Ai curajul sa fii altel. Ai curajul sa fii inocent. Si Dumnezeu iti va fi cununa vietii, si adevaratul elixir al iubirii si implinirii dupa care tanjesti.

Taguri: adolescenta, Dumnezeu, implinire, sexualitate

Traim o vreme in care relativismul si-a pus amprenta pe aproape orice: de la mancare, la idei.
Totul se poate vinde, se poate negocia, si intr-un final participantii sunt toti multumiti. E de la sine inteles ca orice troc in acest “targ” al desertaciunilor se realizeaza pe masa compromisului. De fapt “compromisul”, ca principiu, e un orizont de asteptare inexistent in filosofia (cel putin) omului fara Dumnezeu, pentru care prostitutia morala (fapte, idei, asteptari, dorinte) e vazuta ca toleranta normala a omului civilizat, si nu ca o abdicare de la moralitate, si Dumnezeu.

Taguri: crestinism, moralitate, relativism